Modelul 196 de tricotat din cartea „303 Modele pentru crosetat si tricotat” de Doina Silvia Marian este un model texturat, simplu ce consta in alternarea ochiului pe fata cu ochiul pe spate.
Imaginea din carte a modelului tricotat nr. 196
Este un joc de doar doua feluri de ochiuri (ochi pe fata si ochi pe dos) ce produce un model texturat, in relief si in diagonala. La cat de simplu este modelul, rezultatul este surprinzator.
Se monteaza pe andrele un numar de ochiuri multiplu de 2, plus 1 ochi pentru simetrie si 2 ochiuri pentru margine. Asadar avem nevoie de un numar de ochiuri multiplu de 2 plus inca 3 ochiuri (2x + 3 ochiuri).
Randul 1: se lucreaza 1 ochi de margine; *1 ochi pe fata, 1 ochi pe dos*; 1 ochi pe fata; 1 ochi de margine. Se repeta de la * la *. Asadar pasii primului rand sunt urmatorii:
1 ochi de margine;
*1 ochi pe fata, 1 ochi pe dos*; se repeta de la * la *
1 ochi pe fata;
1 ochi de margine.
Randul 2: se lucreaza 1 ochi de margine; 1 ochi pe dos; *1 ochi pe fata; 1 ochi pe dos*; 1 ochi de margine. Se repeta de la * la *. Pasii celui de-al doilea rand sunt:
1 ochi de margine;
1 ochi pe dos;
*1 ochi pe fata; 1 ochi pe dos*. Se repeta de la * la *;
1 ochi de margine.
Randul 3: se lucreaza 1 ochi de margine; *1 ochi pe dos; 1 ochi pe fata*; 1 ochi pe dos, 1 ochi de margine. Se repeta de la * la *.Pasii acestui rand sunt:
1 ochi de margine;
*1 ochi pe dos; 1 ochi pe fata*;
1 ochi pe dos;
1 ochi de margine.
Randul 4: se lucreaza 1 ochi de margine; 1 ochi pe fata; *1 ochi pe dos, 1 ochi pe fata*; 1 ochi de margine. Se repeta de la * la *. Pasii ultimului rand sunt:
1 ochi de margine;
1 ochi pe fata;
*1 ochi pe dos, 1 ochi pe fata*. Se repeta de la * la *;
1 ochi de margine.
Diagrama modelului tricotat 196 este urmatoarea:
Poti descarca instructiunile acestui model tricotat in format pdf. de aici.
Ioana Ștefăroi, este creatoarea Zucchini Island, un shop pe Etsy, unde tricotează lucrușoare pufoase și plutitoare (atât de pufoase sunt 🙂 ) pentru nou-născuți.
Pe Ioana am cunoscut-o atunci când mi-a cerut un fir gros din lână ca să testeze un model nou. Încă de atunci am fost curioasă să văd ce lucrează ea 🙂 … Iar cand i-am văzut shopul și creațiile m-am topit și îndrăgostit pe loc! Veți înțelege și voi, imediat de ce :).
Mi-au plăcut atât de mult creațiile ei încât am vrut să împărtășesc și cu voi povestea ei frumoasă.
Ideea de Zucchini Island s-a născut la finalul verii 2012, după o vacanță pe una din insulele grecești. De aici și parte din denumirea de Zucchini Island. Ciudat (sau nu) m-am simțit acolo ca și cum aș fi aparținut acelui loc, și mai mult, ca și cum m-aș fi regăsit pe mine: eu cu tot ceea ce sunt, ceea ce pierdusem pe drumul tumultuos al vieții de zi cu zi.
Atunci lucram ca economist într-o instituție publică, eram destul de nemulțumită în ceea ce privește salariul (după o reducere la jumătate) și eram atunci convinsă că pot mai mult.
De aici până la pasul în care am renunțat la job nu a fost mult.
Ce preferi tricotatul sau croșetatul și de ce?
Tricotez, doar. Nu știu deloc să croșetez. Cu siguranță că aș putea să învăț și asta, dar încă nu simt nevoia să o fac.
De când tricotezi și cum ai învățat să tricotezi?
Am învățat să tricotez la 12 ani, la școală, la ora de ‘lucru manual” și trebuie să recunosc acum, ca eu și andrelele nu eram deloc prietene. Nu reușeam nici cum să fac ceea ce trebuia să fac atunci. Peste câțiva ani, cred că eram la liceu, am tricotat primul meu plover. Apoi, iarăși o pauză de câțiva ani.
Observ că interesul în ceva anume vine și pleacă – eu, profit la maxim atunci când ceva este în “atenția’ mea. Nu sunt convinsă că e ceva bun să schimb pasiunile așa, și ar trebui să fiu mai constantă, probabil.
Ce îți place sa tricotezi cel mai mult?
Imi place enorm să tricotez lucrușoare mici, pentru bebeluși. Nu toate și nu neapărat sunt de purtat în viața de zi cu zi, cele mai multe creații sunt recuzita pentru fotografii specializați pe fotografia de bebe.
Care este piesa tricotată pe care o preferi cel mai mult (din cele realizate)?
Oh, nu știu dacă aș putea spune că un singur lucru e preferat. Sunt ca o mamică și copilașii ei: pe fiecare îl iubesc așa cum e, pentru că e așa cum e. Dacă nu mi-ar plăcea, nu le-aș putea face.
Îmi plac firele plăcute la atingere, probabil și pentru că lucrez pentru bebeluși.
Îmi plac firele cu o mare varietate de culori, și nu în ultimul rând, îmi place (sau trebuie) să am acces instant aproape, oricând e nevoie, la firele cu care lucrez, la nuanțele respective.
Acum, pentru că ceea ce lucrez e de dimensiuni mici, folosesc andrele drepte de bambus, de 25 cm lungime – sunt foarte ușoare, nici boante nici prea ascuțite, și drept să-ți zic, îmi place și ca au imprimat pe ele mărimea.
Cine sunt clienții tăi și de unde sunt aceștia?
În principal, clienții mei sunt fotografi, dar am avut ca și clienți și părinți , bunici, prieteni și mătușele fericite sa ia pentru cei mici cate ceva deosebit. Trimit în lumea largă: Statele Unite, Australia, Taiwan dar și în Europa.
Care sunt modalitășile (canalele) prin care îți vinzi creațiile?
Care este cea mai faină parte din tot procesul (creația/realizarea în sine, interacțiunea cu clienții, promovarea)?
Pentru mine cel mai fain moment e atunci când primesc fotografii cu lucrușoarele create de mine în folosință. E, cu siguranță, cel mai fain moment. Dar și atunci când văd cum o idee se transformă ușor, ușor într-un body tricotat, sau o pereche de pantalonași.
Cum te promovezi?
Promovarea este pe cât de importantă pe atât de dificilă pentru mine – cred că și pentru orice persoană creativă. Aș vrea, eu doar să creez și să am un manager care să se ocupe de restul: de promovare, de trimitere, de adăugarea de noi produse în magazin, fotografiere, etc.
Dar din moment ce eu sunt tot ce e Zucchini Island, pentru moment fac de toate. Promovez pe toate canalele de social media: Facebook, Twiter, Pinterest, Wanelo…etc.
Nu am un blog, deși știu că ar trebui să am, din lipsă de timp.
Unde tricotezi creațiile Zucchini Island? Cum e locul tău de creație?
De obicei tricotez la mine la birou, cu YouTube deschis și ascult fie cărți, fie diversi “mentori” sau nu știu cum să îi numesc pe ansamblu: Wayne Dyer, Tony Robbins, Deepak Chopra, etc.
Pe birou am de cele mai multe ori o cană de ceai, agenda, caietul cu tipare, borcanele cu pixuri și creioane și cu andrele.
Sursa foto: Ioana Ștefăroi
Sursa foto: Ioana Ștefăroi
Care sunt sursele tale de inspiratie?
Citisem cândva o vorbă: “inspirația vine, dar trebuie să te găsească lucrând” parcă. Așa este: pe măsură ce lucrez ceva, să zicem un body, îmi vine idea să fac o salopetă, schimb culorile sau modelul. Uneori vin clienții cu idei pe care le iau și le ajustez. Sau doar privind în jurul meu.
Ce pot spune cu siguranță e: cu cât lucrez, cu atât mai multe idei răsar.
Ioana a optat pentru un fir CrochetDecor, gros, Maxi Merino – culoarea 39 (cafeniu natur) firul are 55% lână merinos și 45% acril, este un fir superwash, ce are eticheta WoolMark Blend și iată creația ei cu acest fir:
Croşetatul şi tricotatul au un mare rol terapeutic. Mai ales în ziua de azi în care se aşteaptă foarte multe de la femeia modernă: să aiba grijă de copii, de bărbat, să gătească, să facă curat şi să facă şi carieră – toate astea în timp ce este sexy. Ni se cere cam mult, nu-i așa?
Dar femeia are nevoie de o activitate care să fie numai a ei. Să aibă control creativ şi să nu existe nicio presiune exterioară pentru a produce un anumit rezultat.
Iată ce spun câteva persoane despre rolul terapeutic al lucrului de mână cu croşeta sau andreaua:
Kristy:
Am învăţat să tricotez când eram în clasa a 3-a. Dar nu m-am reîntors la această activitate decât acum vreo 5-6 ani după ce am avut o criză… Eram super anxioasă, super deprimată. Şi aveam nevoie de ceva…
Simt că m-a vindecat fiindcă mă ajută să mă centrez, să mă echilibrez, să gândesc şi să respir.
Fiindcă uneori când eşti anxioasă, mai ales când ai un atac de anxietate – ai nevoie de aer. Nu pot să respir. Și atunci tricotatul te ajută să inspiri, să o lași mai moale, să te gândeşti şi să te concentrezi.
Amy:
Eram una dintre acele femei însărcinate agitate. Eram stresată fiindcă mai aveam un copil mic şi munceam. Şi aveam nevoie de ceva care să mă liniştească şi să mă concentrez când aveam 5 minute libere.
Deasemenea să văd un proiect dus până la capăt, fiindcă în munca mea de la serviciu nu văd proiectul complet. Și asta (tricotatul) e ceva draguţ: începi ceva și termini.
Angela:
Am hotărât să învăţ să tricotez acum 12 ani. Am pierdut o sarcină şi aveam nevoie de ceva terapeutic şi am hotărât să fac un curs de tricotat. Tricotatul mă face să mă simt încrezătoare.
Eileen:
Când tricotez si croşetez simt că realizez ceva. Creez ceva. Şi mă ajută să trec de la a reacţiona impulsiv la “Calmează-te. Gândeşte-te. Netezeşte lucrurile şi abia apoi reacţionează.” Deci mă ajută să am un spaţiu între impuls şi decizie.
Megan:
Am început să tricotez în timpul furtunii Sandy. Eram trează în mijlocul nopţii, am avut timp de 3 luni oameni care dormeau pe canapele la noi în casă, şi pur şi simplu înnebuneam. Nu era curent electric. Mă trezeam la ora 2 noaptea şi eram perfect trează. Puteam să fac ceva (în toiul nopţii) fără să-i deranjez pe cei din casă.
Marianne:
Cred ca este vorba despre partea vizuală. Îmi place să văd cum ceva este creat – un şablon, un model. De asemenea există şi partea de control. Simt că deţin controlul cu ceea ce se întâmplă chiar aici, în faţa mea. Indiferent de ce se întâmplă în jur, ce am aici (în mâini) e bun!
Odată ce te apuci nu necesită multă energie mentală şi te poţi preface că te uiţi la acel meci de fotbal la TV dar de fapt nu te uiţi. 🙂
Paul:
În loc să mânânc, croşetez. Mă implic chiar foarte mult şi atunci nu mai am timp să mă gândesc la mâncare. În ultimii doi-trei ani am slabit 25 kg. Şi din păcate simt că iar mă îngraş un pic deci trebuie să scot croşeta din nou. :).
Michael:
După atacul terorist 9/11 eram un pic anxios la trecerea timpului. Primii câţiva ani eram într-o incertitudine continuă. Şi mereu iau kit-ul de tricotat cu mine când zburam cu avionul. Mereu. Este primul lucru pe care-l pun în bagaj.
Susan:
Fac terapie cu radiaţii acum. Şi când m-am dus la şedinţe mi-am luat lucrul (de tricotat) cu mine şi o femeie m-a întrebat: “Le ce lucrezi?” Şi am început să vorbim. După o vreme toata lumea de acolo şi-a pus deoparte iPhone-ul, iPad-ul şi ne-am anagajat într-o conversaţie minunată şi râdeam.
Emily:
Îţi aduce căldura fizică şi emoţională. Câteodată când ai chef sa te ghemui şi să nu faci nimic, tricotatul poate fi o activitate simplă. Poţi face un proiect ușor (o căciulă) doar ca să-ţi mişti mâinile, să numeri ochiurile – şi te scoate din starea de letargie. În final este foarte recompensator.
Te regăsești? Care e motivul pentru care tricotezi?
